Despre carte: 2011 / „Mi s-a prezentat ca Serafim Ezhikov. Fața lui nu era lipsită de plăcere. Adevărat, acest chip nu era frumos, iar trăsăturile sale erau mai izbitoare în urâțenie decât în ​​corectitudine, dar din această urâțenie se simțea un suflu de profundă drăgălășenie. În conversație, deseori și brusc roșea, iar fața lui căpăta o expresie de timiditate extrem de plăcută și un fel de castitate complet de fetiță.…»